plapămă definitie

plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare [!]). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr´un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te´ntinde (Prov) ! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă. temporarplapomă