plantare definitie

PLANTÁR, -Ă adj. Al tălpii piciorului. [Cf. fr. plantaire]. adjectivplantar

PLANTÁR, -Ă adj., s. m. (mușchi) al tălpii piciorului. (< fr. plantaire) adjectivplantar

plantár adj. m., pl. plantári; f. plantáră, pl. plantáre adjectivplantar

PLANTÁR, -Ă, plantari, -e, adj. (Med.) Al tălpii piciorului, referitor la talpa piciorului. – Din fr. plantaire. adjectivplantar

PLANTÁRE s.f. Acțiunea de a planta și rezultatul ei; sădire; plantaj, plantat. [< planta]. substantiv femininplantare

plantáre s. f., g.-d. art. plantắrii; pl. plantắri substantiv femininplantare

PLANTÁRE, plantări, s. f. Acțiunea de a (se) planta și rezultatul ei; sădire, plantat. – V. planta. substantiv femininplantare

PLANTÁ vb. I. tr. 1. A sădi (pomi, plante). 2. A înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). 3. A instala mine pe un teren. [Cf. fr. planter, lat. plantare]. verb tranzitivplanta

plantá (a ~) vb., ind. prez. 3 planteáză verb tranzitivplanta

plantà v. a sădi, a pune o plantă în pământ să crească. verb tranzitivplantà

PLANTÁ vb. I. tr. 1. a sădi (pomi, plante). 2. a înfige în pământ (un stâlp, un par etc.). ◊ a instala în decor (în scenă, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistență. 5. (fam.) a părăsi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se proțăpi (în fața cuiva). (< fr. planter, lat. plantare) verb tranzitivplanta

PLANTÁ, plantez, vb. I. Tranz. 1. A înfige în pământ puieți, răsaduri etc. pentm a se dezvolta; a acoperi un teren cu puieți, răsaduri etc.; a sădi. 2. A fixa în pământ un stâlp, un par etc.. ◊ Expr. (Refl.) A se planta în fața cuiva = a se opri în mod inoportun sau ostentativ în fața cuiva. 3. A pune mine în pământ sau în apă la locurile stabilite; a mina. – Din fr. planter, lat. plantare. verb tranzitivplanta

*plantéz v. tr. (lat. plantare, fr. planter). Răsădesc, pun o plantă în pămînt ca să prindă rădăcină. Vîr, înfig: a planta steagu în pămînt (maĭ des: a implanta). Fig. Pun ca să stea de pază: poliția plantase gardiștĭ la toate ĭeșirile. V. refl. Mă așez, ĭaŭ loc în picĭoare undeva: cerșitoriĭ [!] se plantase [!] la ușa bisericiĭ. verb tranzitivplantez

a planta copii expr. (adol.) a se masturba. verb tranzitivaplantacopii

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplantare

plantare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plantare plantarea
plural plantări plantările
genitiv-dativ singular plantări plantării
plural plantări plantărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z