planor definitie

credit rapid online ifn

PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menține în aer prin folosirea curenților ascendenți provocați de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. [Cf. fr. planeur]. substantiv neutruplanor

PLANÓR s. n. 1. aparat de zbor fără motor. 2. parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. (< fr. planeur) substantiv neutruplanor

credit rapid online ifn

planór s. n., pl. planoáre substantiv neutruplanor

PLANÓR, planoare, s. n. 1. Aeronavă fără grup motor propulsor, a cărei deplasare este determinată de factori meteorologici (curenți de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. – Din fr. planeur. substantiv neutruplanor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplanor

planor  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular planor planorul
plural planoare planoarele
genitiv-dativ singular planor planorului
plural planoare planoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z