PLANIMETRÁ vb. I. tr. A determina suprafața cuprinsă în interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. [< planimetru]. verb tranzitivplanimetra
PLANIMETRÁ vb. tr. a determina suprafața din interiorul unui contur prin calcule sau cu ajutorul planimetrului. (< planimetru) verb tranzitivplanimetra
planimetrá (-me-tra) vb., ind. prez. 3 planimetreáză verb tranzitivplanimetra
PLANIMETRÁ, planimetrez, vb. I. Tranz. A efectua operația de planimetrare. – Din planimetru. verb tranzitivplanimetra
planimetra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)planimetra | planimetrare | planimetrat | planimetrând | singular | plural | ||
planimetrând | planimetrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | planimetrez | (să)planimetrez | planimetram | planimetrai | planimetrasem | |
a II-a (tu) | planimetrezi | (să)planimetrezi | planimetrai | planimetrași | planimetraseși | ||
a III-a (el, ea) | planimetrează | (să)planimetrai | planimetra | planimetră | planimetrase | ||
plural | I (noi) | planimetrăm | (să)planimetrăm | planimetram | planimetrarăm | planimetraserăm | |
a II-a (voi) | planimetrați | (să)planimetrați | planimetrați | planimetrarăți | planimetraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | planimetrează | (să)planimetreze | planimetrau | planimetrară | planimetraseră |