planificare definitie

PLANIFICÁRE s.f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. [< planifica]. substantiv femininplanificare

PLANIFICÁRE s. f. acțiunea de a planifica; activitatea de programare, organizare, coordonare a unei activități pe bază de plan. ◊ document care conține o asemenea activitate. (< planifica) substantiv femininplanificare

planificáre s. f., g.-d. art. planificắrii; pl. planificắri substantiv femininplanificare

PLANIFICÁRE, planificări, s. f. Acțiunea de a planifica și rezultatul ei. – V. planifica. substantiv femininplanificare

PLANIFICÁ vb. I. tr. 1. A întocmi un plan, o programare; a organiza și a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze. 2. A prevedea, a include într-un plan. [P.i. planífic. / după rus. planirovati, cf. fr. planifier]. verb tranzitivplanifica

PLANIFICÁ vb. tr. a întocmi un plan (II, 6); a organiza, a coordona și a conduce (activitatea economico-socială) pe bază de plan. ◊ a prevedea, a include într-un plan. (după fr. planifier) verb tranzitivplanifica

planificá (a ~) vb., ind. prez. 3 planífică verb tranzitivplanifica

PLANIFICÁ, planific, vb. I. Tranz. 1. A întocmi un plan; a programa, a organiza și a conduce pe bază de plan; a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze. 2. A determina cantitatea de materiale, materii prime etc. necesare unei activități. ♦ A repartiza timpul de muncă (pe diferite ramuri de activitate). ♦ A prevedea, a include într-un plan. – După fr. planifier. verb tranzitivplanifica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplanificare

planificare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	planificare	planificarea
nominativ-acuzativ	plural	planificări	planificările
genitiv-dativ	singular	planificări	planificării
genitiv-dativ	plural	planificări	planificărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z