planetă definitie

PLANÉTĂ s. f. corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, cu o orbită eliptică. (< fr. planète, lat. planeta) substantiv femininplanetă

planétă (planéte), s. f. – 1. Corp ceresc. – 2. Horoscop, oracol. Ngr. πλανήτης (sec. XVIII) și, modern, din fr. planète. – Der. planetar, adj., din fr. planétaire. substantiv femininplanetă

PLANÉTĂ s.f. Corp ceresc obscur care se învârtește în jurul Soarelui pe o orbită eliptică și care primește lumină și căldură de la Soare. [< lat. planeta, gr. planetes, cf. fr. planète]. substantiv femininplanetă

*planétă f., pl. e (vgr. planétes, rătăcitor; lat. planéta). În vechime, stea rătăcitoare, în opoz. cu stea fixă. Azĭ, stea care descrie o elipsă în prejuru [!] soareluĭ (situat la unu din focare) și pe care o vedem luminată de lumina soareluĭ. – Pămîntu face parte din sistema de corpurĭ numite planete, al căror centru aproximativ e ocupat de soare, și care se învîrtesc în prejuru acestuĭ astru și în prejuru lor. Cele opt marĭ planete vizibile cu ochĭu liber sînt, plecînd de la soare: Mercur, Venerea, Pămîntu, Marte, Joĭe, Saturn, Uran, și Neptun. Pintre [!] cele micĭ sînt: Vesta, Junona, Cererea, Palade ș. a. Afară de aceste planete, maĭ sînt satelițiĭ, saŭ planete secundare, care se învîrtesc în prejuru uneĭ planete principale. Așa, pămîntu e însoțit de lună, care se învîrtește în prejuru luĭ. Joĭe are patru lunĭ sˇaŭ satelițĭ, Saturn opt, și Uran noŭă. – Totalitatea acestor corpurĭ formează ceĭa ce se numește sistema solară a noastră. Numeroase planete se mișcă tot așa și în prejuru soareluĭ. Ele diferă de planete maĭ ales pin [!] străbaterea spațiuluĭ în toate direcțiunile, urmînd niște curbe saŭ parabole foarte prelungite. În fine, miliarde de stele, separate unele de altele pin distanțe enorme, și fiind fie-care la rîndu eĭ un soare, centru fără îndoĭală al alteĭ sisteme planetare, sfîrșesc populînd spațiu situat afară din sistema noastră solară. Maĭ este de observat că planetele aŭ multă asemănare cu pămîntu: se învîrtesc în prejuru soareluĭ, de la care primesc lumina, și aŭ și o mișcare de rotațiune în prejuru uneĭ axe, și decĭ succesiunea zilelor și nopților se face regular. În fine, toate se supun legiĭ de gravitațiune universală. substantiv femininplanetă

planétă s. f., g.-d. art. planétei; pl. planéte substantiv femininplanetă

planetă f. 1. astru ce se învârtește în jurul soarelui, dela care primește și resfrânge lumina: pământul e o planetă; 2. zodie: pe urmă trag toți planeta CAR. substantiv femininplanetă

PLANÉTĂ, planete, s. f. 1. Corp ceresc fără lumină proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectării luminii solare; p. restr. Pământ (1). ♦ Orice corp ceresc fără lumină proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (în care se naște cineva). ♦ Bilet care conține preziceri naive privitoare la viitor și pe care îl vând flașnetarii extrăgându-1 la întâmplare dintre altele de același fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui șoarece dresat). [Var.: (înv.) planét s.m ] – Din fr. planète, lat. planeta. substantiv femininplanetă