PLANCTÓN s.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor]. substantiv neutruplancton
PLANCTÓN s. n. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor. ♦ ~ atmosferic = amsamblul particulelor solide și lichide în suspensie în atmosferă. (< fr. plancton) substantiv neutruplancton
*planctón n., pl. inuz. urĭ saŭ oane (vgr. planktós, -ón, rătăcitor). Zool. Masă de vietățĭ care plutesc în apa măriĭ. substantiv neutruplancton
planctón (planc-ton) s. n. substantiv neutruplancton
PLANCTÓN s. n. Biocenoză alcătuită din organismele mărunte care plutesc în masa apei. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton. substantiv neutruplancton
plancton substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plancton | planctonul |
plural | planctonuri | planctonurile | |
genitiv-dativ | singular | plancton | planctonului |
plural | planctonuri | planctonurilor |