PLANARITÁTE s.f. (Mat.) Proprietatea de a fi plan. V. planeitate. [< germ. Planarität]. substantiv femininplanaritate
PLANARITÁTE s. f. (mat.) proprietatea de a fi plan. (< fr. planarité, germ. Planarität) substantiv femininplanaritate
planaritate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | planaritate | planaritatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | planarități | planarității |
plural | — | — |