www.ReduPedia.ro
Definitie plan - ce inseamna plan - Dex Online
Alege sensul dorit: plan - adjectiv plan - substantiv neutru

plan definitie

PLAN, -Ă adj. Neted, fără ridicături, fără accidente; plat. ◊ (Geom.) Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. [Cf. fr. plan, lat. planus]. adjectiv plan

PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus]. adjectiv plan

–PLAN2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus]. adjectiv plan

PLAN1, -Ă I. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. ♦ suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane. II. s. n. 1. suprafață netedă, plană. ◊ suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ◊ (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ◊ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ◊ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr. plan, lat. planus) adjectiv plan

-PLÁN2 elem. plano2-. adjectiv plan

2) *plan, -ă adj. (lat. planus). Drept și neted, fără accidente (asperitățĭ, hopurĭ, zgrunțurĭ), vorbind de șesurĭ, drumurĭ, suprafețe: suprafață plană. Figură plană, figură desemnată [!] pe o suprafață plană: plan vertical, inclinat. Pin [!] anal. Distanța la care-s situate în perspectivă persoanele saŭ lucrurile: planu întîĭ. Fig. A fi în planu întîĭ, a avea rol mare. A trece pe planu al doilea, a-țĭ perde [!] rolu principal. adjectiv plan

plan1 adj. m., pl. plani; f. plánă, pl. pláne adjectiv plan

plan2 s. n., pl. plánuri adjectiv plan

plan a. 1. întins în toate direcțiunile, fără inegalități: suprafață plană; 2. lat, nu gros sau rotund: frunte plană. ║ n. 1. suprafață plană: plan inclinat; 2. desen în mic al unui obiect, oraș, edificiu, casă: a ridica planul unei fortărețe: 3. depărtarea mai mare sau mai mică a obiectelor într’un tablou: în primul plan; 4. fig. dispozițiune generală a unei opere: planul unei drame; 5. proiect: plan de campanie. adjectiv plan

plan (plánuri), s. n. – Nivel; proiect; scop. Mr. plan. Fr. plan.Der. plănui, vb. (a proiecta, a face planuri); plănuială, s. f. (plan, proiect). substantiv neutru plan

PLAN1, -Ă I. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. ♦ suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane. II. s. n. 1. suprafață netedă, plană. ◊ suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ◊ (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ◊ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ◊ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr. plan, lat. planus) substantiv neutru plan

-PLÁN2 elem. plano2-. substantiv neutru plan

PLAN s.n. 1. Suprafață netedă, plană, fără ridicături. ♦ Suprafață care conține toate dreptele care trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ♦ (Anat.) Suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. Desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. Parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ♦ (Cinem.) Fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ♦ Mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. Suprafață de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. Fel cum sunt așezate, dispuse părțile unei opere științifice, literare etc. în momentul când au fost coordonate între ele; proiect, alcătuire; (p. ext) proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program de lucru. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. plan, cf. lat. planum]. substantiv neutru plan

PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus]. substantiv neutru plan

–PLAN2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus]. substantiv neutru plan

1) plan n., pl. urĭ (fr. plan, plan, d. plant, plantațiune, care vine din planter, a planta; it. pianta, plan). Desemn [!] care reprezentă [!] orașe saŭ regiunĭ maĭ pe larg de cît harta: a ridica planu Bucureștilor. Desemn care arată cum trebuĭe să se facă saŭ s´a făcut o grădină, o casă, un pod, o mașină, un aparat: planurile unuĭ pod, unuĭ vapor, unuĭ tun. Pin [!] ext. Dispozițiunea generală a uneĭ opere literare saŭ științifice: planu uneĭ tragediĭ. Pin anal. Proĭect; un plan de campanie, de călătorie, de studiĭ. substantiv neutru plan

2) *plan, -ă adj. (lat. planus). Drept și neted, fără accidente (asperitățĭ, hopurĭ, zgrunțurĭ), vorbind de șesurĭ, drumurĭ, suprafețe: suprafață plană. Figură plană, figură desemnată [!] pe o suprafață plană: plan vertical, inclinat. Pin [!] anal. Distanța la care-s situate în perspectivă persoanele saŭ lucrurile: planu întîĭ. Fig. A fi în planu întîĭ, a avea rol mare. A trece pe planu al doilea, a-țĭ perde [!] rolu principal. substantiv neutru plan

PLAN, -Ă, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiecție = plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului și de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul..; în ceea ce privește... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanță primordială. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanță secundară, minimă. 5. (Cinema) Porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a dimensiunilor încadraturii în raport cu obiectul de filmat. ◊ Prim-plan = reprezentare pe peliculă a capului și a bustului unui personaj. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea. 6. Suprafață netedă a unui corp; coip care prezintă o astfel de suprafață. ◊ Plan înclinat = dispozitiv de forma unei rampe înclinate, cu ajutorul căruia pot fi ridicate corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripă = suprafața de susținere a unui avion. 7. Desen tehnic care reprezintă grafic, la o anumită scară, un teren, o construcție, o mașină etc. 8. (Reg.) Ogor, parcelă. II. Adj. Fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă. ◊ Unghi plan = porțiune dintr-un plan (I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan (I 3). Geometrie plană = ramură a matematicii care studiază figurile geometrice cu două dimensiuni (I 3). (Tipogr.) Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. – Din fr. plan, lat. planus. substantiv neutru plan

plan a. 1. întins în toate direcțiunile, fără inegalități: suprafață plană; 2. lat, nu gros sau rotund: frunte plană. ║ n. 1. suprafață plană: plan inclinat; 2. desen în mic al unui obiect, oraș, edificiu, casă: a ridica planul unei fortărețe: 3. depărtarea mai mare sau mai mică a obiectelor într’un tablou: în primul plan; 4. fig. dispozițiune generală a unei opere: planul unei drame; 5. proiect: plan de campanie. substantiv neutru plan

prim-plán s. n., pl. prim-plánuri substantiv neutru prim-plan

*gros-plán (fr.) [gros pron. gro] s. n., pl. gros-plánuri substantiv neutru gros-plan

GROS-PLAN, gros-planuri, s. n. (Cin.) Mod de încadrare în tehnica filmării, în care fotograma cuprinde numai un detaliu sau fața personajului. [Pr.: groplán] – Din fr. gros-plan. substantiv neutru gros-plan

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plan

plan   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plan planul pla plana
plural plani planii plane planele
genitiv-dativ singular plan planului plane planei
plural plani planilor plane planelor
plan   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plan planul
plural planuri planurile
genitiv-dativ singular plan planului
plural planuri planurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z