PLÁJĂ s.f. 1. Țărm jos de mare acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare; orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ A face plajă = a face băi de soare. 2. (Telec.) Plajă de modulație = domeniu de modulație. [< fr. plage]. substantiv femininplajă
PLÁJĂ s. f. 1. țărm jos de mare sau al unui curs de apă, acoperit cu nisip fin, pe care se fac băi de soare. ♦ a face ~ = a face băi de soare. 2. porțiune degajată a punții la prova și la pupa unei nave. 3. (telec.) ~ de modulație = domeniu de modulație. 4. suprafață delimitată (a unui obiect, corp etc.). 5. distanță, interval între două măsuri, dimensiuni, posibilități. (< fr. plage) substantiv femininplajă
*plájă f., pl. e (fr. plage, d. it. piággia, care e lat. pop. *plagea, cl. plăga, regiune, întindere, rudă cu vgr. plágios, oblic, mgr. plági, povîrniș, rom. plaĭ). Renie, mal (țărm) neted, neadînc și acoperit de nisip: plaja de la Mamaĭa. V. ștrand. substantiv femininplajă
plájă s. f., art. plája, g.-d. art. plájei; pl. pláje substantiv femininplajă
PLÁJĂ, plaje, s. f. 1. Porțiune de teren, acoperită cu nisip fin, de la baza unei faleze sau de pe panta lină dinspre mare a unui cordon litoral; p. ext. orice loc pe malul unei ape unde se fac băi de soare. ◊ Expr. A face plajă = a face băi de soare. 2. Fig. Fiecare dintre cele două regiuni luminoase ale fotometrelor de comparație, ale căror luminozități trebuie aduse la egalitate, – Din fr. plage. substantiv femininplajă
plajă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plajă | plaja |
plural | plaje | plajele | |
genitiv-dativ | singular | plaje | plajei |
plural | plaje | plajelor |