PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier]. verb tranzitivplagia
PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier) verb tranzitivplagia
plagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiáză, 1 pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind) verb tranzitivplagia
PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier. verb tranzitivplagia
*plagiéz v. tr. (lat. *plagiáre, de unde vine și plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuĭa, copiez opera cuĭva și declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare. verb tranzitivplagiez
plagia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)plagia | plagiere | plagiat | plagiind | singular | plural | ||
plagiind | plagiați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | plagiez | (să)plagiez | plagiam | plagiai | plagiasem | |
a II-a (tu) | plagiezi | (să)plagiezi | plagiai | plagiași | plagiaseși | ||
a III-a (el, ea) | plagiază | (să)plagiai | plagia | plagie | plagiase | ||
plural | I (noi) | plagiem | (să)plagiem | plagiam | plagiarăm | plagiaserăm | |
a II-a (voi) | plagiați | (să)plagiați | plagiați | plagiarăți | plagiaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | plagiază | (să)plagieze | plagiau | plagiară | plagiaseră |