plafon definitie

PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălțime la care se găsește un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond]. substantiv neutru plafon

PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori. (< fr. plafond) substantiv neutru plafon

*plafón n., pl. oane (rus. plafon, d. fr. plafond). Mold. Barb. Tavan. substantiv neutru plafon

plafón s. n., pl. plafoáne substantiv neutru plafon

PLAFÓN, plafoane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior al unei încăperi; tavan, bagdadie. 2. Cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operațiuni financiare, care nu poate fi depășită. ◊ Plafon de casă = limita până la care se pot păstra în permanență într-o casierie sume pentru efectuarea unor plăți curente. 3. Nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic. 4. Înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară a norilor față de sol. 5. Altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă. – Din fr. plafond. substantiv neutru plafon

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plafon

plafon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plafon plafonul
plural plafonuri plafonurile
genitiv-dativ singular plafon plafonului
plural plafoane plafonurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z