plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn. Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui pláchie, s. f. (Mold., pilaf). substantiv femininplachie
plachíe f. (mgr. plaki, ngr. plakúndi [scris -nti], plăcintă). Munt. Un fel de ĭahnie de pește cu ceapă și unt-de-lemn și coaptă în cuptor. Mold. Pláchie, pilaf țărănesc făcut din orez (bulgur saŭ meĭ) și costițe de purcel (saŭ și alt fel de carne). substantiv femininplachie
plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíile substantiv femininplachie
plachie f. Mold. bucate scăzute cu orez și cu piper: plachie cu costițe de porc CR. [Grec. mod. PLAKY]. substantiv femininplachie
PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu came, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din ngr. plaki. substantiv femininplachie
plachie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | plachie | plachia |
plural | plachii | plachiile | |
genitiv-dativ | singular | plachii | plachiei |
plural | plachii | plachiilor |