PLACHÉU s.n. v. blacheu. substantiv neutruplacheu
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec. substantiv neutrublacheu
PLACHÉU s. n. v. blacheu. substantiv neutruplacheu
a-i arde placheul în flec expr. (intl.) a dori să plece substantiv neutruaiardeplacheulînflec
placheu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | placheu | placheul |
plural | placheuri | placheurile | |
genitiv-dativ | singular | placheu | placheului |
plural | placheuri | placheurilor |