plăsmuire definitie

plăzmuíre f. Creațiune; invențiune, ticluire: asta e o plăzmuire a luĭ. substantiv feminin plăzmuire

plăsmuíre s. f., g.-d. art. plăsmuírii; pl. plăsmuíri substantiv feminin plăsmuire

plăsmuire f. 1. creațiune: o plăsmuire ’n piatră de Paros AL.; 2. invențiune (mai adesea falsă). substantiv feminin plăsmuire

PLĂSMUÍRE, plăsmuiri, s. f. Acțiunea de a plăsmui și rezultatul ei. [Var.: plăzmuíre s. f.] – V. plăsmui. substantiv feminin plăsmuire

plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă verb tranzitiv plăsmui

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA]. verb tranzitiv plăsmuì

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a fauri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui. verb tranzitiv plăsmui

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui [!] o mincĭună, un certificat. verb tranzitiv plăzmuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plăsmuire

plăsmuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plăsmuire plăsmuirea
plural plăsmuiri plăsmuirile
genitiv-dativ singular plăsmuiri plăsmuirii
plural plăsmuiri plăsmuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z