plăsmui definitie
plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă verb tranzitiv plăsmui
plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA]. verb tranzitiv plăsmuì
PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a fauri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui. verb tranzitiv plăsmui
plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui [!] o mincĭună, un certificat. verb tranzitiv plăzmuĭesc
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului plăsmui
| plăsmui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) plăsmui | plăsmuire | plăsmuit | plăsmuind | singular | plural | ||
| plăsmuind | plăsmuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | plăsmuiesc | (să) plăsmuiesc | plăsmuiam | plăsmuii | plăsmuisem | |
| a II-a (tu) | plăsmuiești | (să) plăsmuiești | plăsmuiai | plăsmuiși | plăsmuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | plăsmuiește | (să) plăsmuiai | plăsmuia | plăsmui | plăsmuise | ||
| plural | I (noi) | plăsmuim | (să) plăsmuim | plăsmuiam | plăsmuirăm | plăsmuiserăm | |
| a II-a (voi) | plăsmuiți | (să) plăsmuiți | plăsmuiați | plăsmuirăți | plăsmuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | plăsmuiesc | (să) plăsmuiască | plăsmuiau | plăsmuiră | plăsmuiseră | ||