plânset definitie

plî́nset n., pl. e (d. plînsete, pl. d. plîns, saŭ d. plîns cu suf. et din vaĭet, țipet [!]). Plîns (maĭ mult ca rezultat): Destul cu atîta plînset ! Îs sătul de plînsete. substantiv neutruplînset

plấnset s. n., pl. plấnsete substantiv neutruplânset

plânset n. vărsare de lacrimi. substantiv neutruplânset

PLÂNSÉT, plânsele, s. n. Plâns1; lamentație, văicăreală; (concr.) lacrimi. – Plâns1 + suf. -et. substantiv neutruplânset

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiplânset

plânset   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plânset plânsetul
plural plânsete plânsetele
genitiv-dativ singular plânset plânsetului
plural plânsete plânsetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z