reduceri si promotii 2018
Definitie plâns - ce inseamna plâns - Dex Online

plâns definitie

plîng, plîns, a plînge v. intr. (lat. plángere, a lovi, a plînge, it. piángere și piágnere, pv. planher, fr. plaindre, sp. plañir. V. plagă). Vărs lacrămĭ [!] de durere saŭ de întristare: copiiĭ plîng și rîd foarte ușor. A-țĭ plînge sufletu saŭ inima, a jăli adînc. V. tr. Jălesc [!], regret perderea [!]: toată țara l-a plîns pe Ștefan cel Mare. Compătimesc, deplor: te plîng de starea în care aĭ ajuns! V. refl. Mă jăluĭesc, îmĭ exprim durerea saŭ întristarea: bolnavu se plîngea de durerĭ la coaste. Mă jăluĭesc, reclam: păgubașu s´a plîns la poliție de furtu a căruĭ victimă a fost. adjectiv plîng

PLÂNS2, -Ă, plânși, -se, adj. Care a plâns, care poartă urme de lacrimi. ♦ (Despre glas) Plângăreț (2). – V. plânge. adjectiv plâns

plî́ns m., pl. plînsete (după rîs, rîsete). Acțiunea de a plînge: copiiĭ pin plîns se liniștesc. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ: se auzea un plîns de copil, niște plînsete de copil. substantiv neutru plîns

plâns s. n., pl. plấnsuri substantiv neutru plâns

plâns n. plângere: plânsul copiilor. substantiv neutru plâns

PLÂNS1, plânsuri, s. n. Faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare. ◊ Loc. adj. De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic. – V. plânge. substantiv neutru plâns

a se prăpădi de plâns expr. a plânge foarte tare. substantiv neutru aseprăpădideplâns

plîng, plîns, a plînge v. intr. (lat. plángere, a lovi, a plînge, it. piángere și piágnere, pv. planher, fr. plaindre, sp. plañir. V. plagă). Vărs lacrămĭ [!] de durere saŭ de întristare: copiiĭ plîng și rîd foarte ușor. A-țĭ plînge sufletu saŭ inima, a jăli adînc. V. tr. Jălesc [!], regret perderea [!]: toată țara l-a plîns pe Ștefan cel Mare. Compătimesc, deplor: te plîng de starea în care aĭ ajuns! V. refl. Mă jăluĭesc, îmĭ exprim durerea saŭ întristarea: bolnavu se plîngea de durerĭ la coaste. Mă jăluĭesc, reclam: păgubașu s´a plîns la poliție de furtu a căruĭ victimă a fost. verb tranzitiv plîng

plấnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plâng, 1 pl. plấngem, perf. s. 1 sg. plânséi, 1 pl. plấnserăm; part. plâns verb tranzitiv plânge

plînge (plấng, plấns), vb.1. A vărsa lacrimi. – 2. A compătimi, a deplînge. – 3. A jeli (un mort). – 4. (Refl.) A se tîngui, a se văita. – Mr. plîngu, plînșu, plînzire, megl. plǫng, plǫns, plǫngiri, istr. plîng, plîns. Lat. plangĕre (Pușcariu 1339; Candrea-Dens., 1409; REW 6572; Rolhfs, Differenzierung, 33), cf. it. piangere, prov. planher, fr. plaindre, cat. planyer, sp. plañir. Uz general (ALR, II, 231). – Der. plîngăcios, adj. (plîngător, gata să plîngă); plîngător (var. rară plîngaci), adj. care plînge, trist); plîngere, s. f. (acțiunea de a plînge sau de a se jelui; reclamație; cerere); plîngătoare, s. f. (bocitoare); plîns (var. plînset), s. n. (plîngere, tînguire); plînsoare, s. f. (plîns, scîncet); deplînge, vb. (a compătimi, a deplora), format după fr. déplorer, cf. deplora. verb tranzitiv plînge

plânge v. 1. a vărsa lacrimi de durere: copilul plânge; 2. a regreta mult: l´a plâns mult timp; 3. a avea compătimire: plângem pe cei nenorociți; 4. a exprima durerea sau nemulțumirea sa: de ce te plângi ? [Lat. PLANGERE]. verb tranzitiv plânge

PLẤNGE, plâng, vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima. 2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ◊ Expr. A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ◊ Expr. (Intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva. 3. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. – Lat. plângere. verb tranzitiv plânge

A PLÂNGE a da apă la șoareci, a orăcăi, a pișa ochii, a plânge în pumni, a se prăpădi de plâns, a se smiorcăi. verb tranzitiv aplânge

plânge masa! expr. (cart.) jocul stagnează! verb tranzitiv plângemasa

plânge paharul! expr. (glum.) paharul e gol!, toarnă în pahare! verb tranzitiv plângepaharul

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. verb tranzitiv aplângeînpumni

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului plâns

plâns   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plâns plânsul plânsă plânsa
plural plânși plânșii plânse plânsele
genitiv-dativ singular plâns plânsului plânse plânsei
plural plânși plânșilor plânse plânselor
plâns   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plâns plânsul
plural plânși plânșii
genitiv-dativ singular plâns plânsului
plural plânși plânșilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z