pișcár (pișcári), s. m. – Țipar (Cobitis fossilis). – Var. chișcar. Rus. piskarĭ, sb., cr. piškor (Cihac, II, 258; Tiktin). substantiv masculinpișcar
pișcár m. (rudă cu rus. piskárĭ și peskárĭ, obleț [care vine d. rom pescar ?], pol. ceh. piskorz [de unde germ. peissker], sîrb. piškor, nsl. piskor, piškur). Anghilă. substantiv masculinpișcar
pișcár, -i, (chișcar, cicar), s.m. – Țipar (Cobitis fossilis). Pișcari, poreclă pentru locuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). – Din rus. piskari (Cihac, Titkin cf. DER). substantiv masculinpișcar
pișcar (chișcar) m. Mold. Zool. țipar. [Rus. PISKARĬ]. substantiv masculinpișcar
pișcar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pișcar | pișcarul |
plural | pișcari | pișcarii | |
genitiv-dativ | singular | pișcar | pișcarului |
plural | pișcari | pișcarilor |