pivotare definitie

PIVOTÁRE s.f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; rotire, întoarcere; pivotație. [< pivota]. substantiv femininpivotare

pivotáre s. f., g.-d. art. pivotắrii; pl. pivotắri substantiv femininpivotare

PIVOTÁRE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; pivotație. – V. pivota. substantiv femininpivotare

PIVOTÁ vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr. pivoter]. verbpivota

PIVOTÁ vb. intr. a se roti în jurul unui ax vertical. (< fr. pivoter) verbpivota

pivotá (a ~) vb., ind. prez. 3 pivoteáză verbpivota

PIVOTÁ, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦ Fig. (Despre acțiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc. ♦ A-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter. verbpivota

*pivotéz v. tr. (fr. pivoter). Mă învîrtesc în prejuru [!] unuĭ punct: plotoanele [!] pivotaŭ în prejuru primuluĭ călăreț din flancu drept. verbpivotez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipivotare

pivotare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pivotare pivotarea
plural pivotări pivotările
genitiv-dativ singular pivotări pivotării
plural pivotări pivotărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z