piuit definitie

credit rapid online ifn

piuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a piui. Piuitură: se aude un piuit. A-ĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.), a-ĭ lua graĭu, a-l ucide. substantiv neutrupiuit

piuít (pi-u-) s. n. substantiv neutrupiuit

credit rapid online ifn

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-]V. piui. substantiv neutrupiuit

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică. substantiv neutrualuacuivapiuitul

piui, piui v. i. (intl.) a mărturisi. verbpiui

píuĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și chiuĭ). Munt. Piscuĭ, fac piŭ-piŭ, vorbind de puiĭ de păsărĭ. verbpiuĭ

piuì v. 1. a striga, vorbind de pui de păsări; 2. a da un sunet ascuțit. [Onomatopee: piu piu !]. verbpiuì

piuí (a ~) (pi-u-) vb., ind. prez. 3 píuie, imperf. 3 sg. piuiá; conj. prez. 3 să píuie verbpiui

PIUÍ, pers. 3 piuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu. verbpiui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipiuit

piuit  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piuit piuitul
plural
genitiv-dativ singular piuit piuitului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z