piuit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepiuit
- Vezi aici mai multe rimepiuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupiu
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuit
piuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a piui. Piuitură: se aude un piuit. A-ĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.), a-ĭ lua graĭu, a-l ucide. substantiv neutrupiuit
piuít (pi-u-) s. n. substantiv neutrupiuit
PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. substantiv neutrupiuit
a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică. substantiv neutrualuacuivapiuitul
piui, piui v. i. (intl.) a mărturisi. verbpiui
píuĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și chiuĭ). Munt. Piscuĭ, fac piŭ-piŭ, vorbind de puiĭ de păsărĭ. verbpiuĭ
piuì v. 1. a striga, vorbind de pui de păsări; 2. a da un sunet ascuțit. [Onomatopee: piu piu !]. verbpiuì
piuí (a ~) (pi-u-) vb., ind. prez. 3 píuie, imperf. 3 sg. piuiá; conj. prez. 3 să píuie verbpiui
PIUÍ, pers. 3 piuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu. verbpiui
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipiuit
| piuit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | piuit | piuitul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | piuit | piuitului |
| plural | — | — | |