PITÚRĂ s.f. Vopsea specială pentru nave. [< it. pittura]. substantiv femininpitură
PITÚRĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura) substantiv femininpitură
pitúră s. f., g.-d. art. pitúrii; pl. pitúri substantiv femininpitură
PITÚRĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcațiuni. – Din it. pittura. substantiv femininpitură
PITURÁ vb. I. tr. (Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it. pitturare]. verb tranzitivpitura
PITURÁ vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare) verb tranzitivpitura
piturá (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 3 pitureáză verb tranzitivpitura
PITURÁ, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. – Din it. putturare. verb tranzitivpitura
pitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pitură | pitura |
plural | pituri | piturile | |
genitiv-dativ | singular | pituri | piturii |
plural | pituri | piturilor |