pitula definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepitula
- Vezi aici mai multe rimepitula
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cula
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuula
pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni. substantiv femininpițulă
pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă [!] austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult. substantiv femininpițulă
pițúlă (fam.) s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle substantiv femininpițulă
pițúlă, -e, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi 1925: 173). – Din magh. picula (Titkin cf. DER). substantiv femininpițulă
PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula. substantiv femininpițulă
!pitulá (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pituleáză verb tranzitivpitula
pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti]. verb tranzitivpitulà
PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti. verb tranzitivpitula
pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc. verb tranzitivpitulez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipitula
| pitula substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)pitula | pitulare | pitulat | pitulând | singular | plural | ||
| pitulând | pitulați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | pitul | (să)pitulez | pitulam | pitulai | pitulasem | |
| a II-a (tu) | pitulezi | (să)pituli | pitulai | pitulași | pitulaseși | ||
| a III-a (el, ea) | pitulează | (să)pitulai | pitula | pitulă | pitulase | ||
| plural | I (noi) | pitulăm | (să)pitulăm | pitulam | pitularăm | pitulaserăm | |
| a II-a (voi) | pitulați | (să)pitulați | pitulați | pitularăți | pitulaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | pitulă | (să)pituleze | pitulau | pitulară | pitulaseră | ||