pitpalac definitie

pitpalác interj. – Imită glasul prepeliței. – Var. pitpedeche, Mold. pătpăduchi. Megl. pătpălog. Creație expresivă. – Der. pitpalac, s. m. (prepeliță, Coturnix communis); pitpalacă, s. f. (femeiușca pitpalacului), cf. bg. pătpăduk (după Hiecle 133, originea ar fi rom.), bg. pitpălak (pare de origine rom., cf. Capidan, Raporturile, 217), alb. potpoljoškë, mag. pitypalatty (Gáldi, Dict., 181), gal. paspallás, port. paspalhão (J. M. Piel, R. de Portugal, XIV, 58-64). substantiv masculinpitpalac

pitpalác m. (imit. după strigătu prepelițeĭ, ca și ung. pittypalatty, și ceh. krepelák. V. prepeliță). Munt. Trans. Prepeliță. S. n., pl. urĭ. Strigătu prepelițeĭ. – În Mold. ca interj. pătpădúchĭ (ca și bg. pytpydyk), fitfilíchĭ (ca și ung. pitypirity, prepeliță, și fityfirity, prichindel). substantiv masculinpitpalac

pitpalác¹ interj. substantiv masculinpitpalac

pitpalác² s. m., pl. pitpaláci substantiv masculinpitpalac

pitpalac m. Mold. Tr. Zool. prepeliță. [Onomatopee imitând strigătul păsării: pit-palac ! sau pit-pedic !]. substantiv masculinpitpalac

PITPALÁC, (1) pitpalaci, s. m., (2) interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee. substantiv masculinpitpalac