reduceri si promotii 2018
Definitie pitic - ce inseamna pitic - Dex Online
Alege sensul dorit: pitic - substantiv masculin și feminin pitic - substantiv neutru

pitic definitie

pitíc (pitícă), adj.1. Foarte mic, minuscul. – 2. (S. m.) Om foarte mic. – 3. Plevușcă, peștișori. – Var. chitic (mai ales cu ultimul sens). Origine îndoielnică, probabil din piti „a ascunde”, etimologic „a face mic, a face invizibil”. În general, se consideră că ar fi vorba de gr. πίθηϰος „maimuță”, cf. sl. pitikŭ (Miklosich, Fremdw., 118; Cihac, II, 687), dar această apropiere pare întîmplătoare. – Der. pitică, s. f. (femeie foarte mică; varietate de iris pitic); piticesc, adj. (pitic); pitici, vb. (a micșora, a închirci); cicic, s. m. (plevușcă), formă asimilată din chitic (Drăganu, Dacor., VI, 131); piticenie, s. f. (stîrpitură); piticos, adj. (pitic); piticoace, s. f. (pitică). substantiv masculin și feminin pitic

pitíc, -ă s. m. și f. (vsl. pitikŭ, maĭmuță, d. vgr. pithekos, maĭmuță. V. patic, galeopitec). Vest. Pigmeŭ, om foarte scund: pin [!] centru Africiĭ există un popor de piticĭ, ĭar piticiĭ născuțĭ din părințĭ normalĭ îs degenerațĭ. Fig. Om fără merit. Adj. Pipernicit, mic: brazĭ piticĭ, găinĭ pitice. Pin [!] ext. Scund, jos, umil: casă pitică. S. m. Est (chitic). Obleț (pește). Adv. A tăcea chitic, a tăcea ca peștele, a nu crîcni, a nu sufla. S. n. Un fel de carne de la pulpa vaciĭ: carne de la chitic. V. bondoc, ghindoc, ghibirdic, pochindoc, popondoc, prichindel. substantiv masculin și feminin pitic

*pític, -ă adj. (vgr. pythikós, d. Pýthon, numele unuĭ balaur ucis de Apóline). Jocurile pitice, acelea care se celebraŭ din patru în patru anĭ la vechiĭ Grecĭ la Delfi în onoarea luĭ Apóline Píticu, adică „ucigătoru balauruluĭ Pitone”. V. pitonisă. substantiv masculin și feminin pitic

pitíc adj. m., s. m., pl. pitíci; adj. f., s. f. pitícă, pl. pitíce substantiv masculin și feminin pitic

pitic a. și m. 1. care e de o statură foarte mică; 2. puțin înalt: tavanul e atât de pitic ISP. Piticii cei isteți poartă în basme numele de Ghemiș, Neghiniță, Pipăruș, Prichiduță, Sfredeluș; iar piticul răutăcios, cel de Statu-palmă. [Vechiu-bulg. PITIKŬ (din gr. PÍTHICHOS, maimuță), lit. de talia maimuței]. ║ m. Zool. chitic: puii tăcură pitic POP. substantiv masculin și feminin pitic

PITÍC, -Ă, pitici, -ce, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Individ a cărui înălțime este mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carențe alimentare etc.; p. gener. persoană de statură (foarte) mică. ♦ (în basme) Personaj fantastic, mic de statură, vioi și isteț. 2. S. m. Fig. Om lipsit de calități, de merite, de valoare. 3. Pigmeu (2). 4. S. f. (Astron.; în sintagmele) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale, caracterizată printr-o densitate mare, luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii, fiind lipsită de surse de energie internă. Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale, caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică. 5. Adj. (Despre oameni și animale) De statură foarte mică, scund, mic. ♦ (Despre plante) Care aparțin unei specii scunde, puțin înalte; p. ext. nedezvoltat, pipernicit, chircit. ◊ (Ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora) Mere pitice. ♦ (Despre obiecte) De dimensitmi reduse; mic, minuscul. – Cf. sl. pitikŭ. substantiv masculin și feminin pitic

PÍTICE adj. (În sintagma) Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia antică, în cinstea zeului Apolo. – Din fr. [jeux] pythiques. substantiv masculin și feminin pitice

a avea mușchi / pitici pe creier expr. (adol.) a fi nebun substantiv masculin și feminin aaveamușchi

a i se pune piticul expr. (adol.) 1. a se supăra, a se enerva. 2. a înnebuni. substantiv masculin și feminin aisepunepiticul

PÍTIC adj. pl. jocuri ~ce = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. (< fr. /jeux/ pythiques) substantiv neutru pitic

PÍTIC, -Ă adj. Referitor la Apolo. ♦ Jocuri pitice = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi, în Grecia, în cinstea zeului Apolo. [< fr. pythique]. substantiv neutru pitic

*pític, -ă adj. (vgr. pythikós, d. Pýthon, numele unuĭ balaur ucis de Apóline). Jocurile pitice, acelea care se celebraŭ din patru în patru anĭ la vechiĭ Grecĭ la Delfi în onoarea luĭ Apóline Píticu, adică „ucigătoru balauruluĭ Pitone”. V. pitonisă. substantiv neutru pitic

pitíc, -ă s. m. și f. (vsl. pitikŭ, maĭmuță, d. vgr. pithekos, maĭmuță. V. patic, galeopitec). Vest. Pigmeŭ, om foarte scund: pin [!] centru Africiĭ există un popor de piticĭ, ĭar piticiĭ născuțĭ din părințĭ normalĭ îs degenerațĭ. Fig. Om fără merit. Adj. Pipernicit, mic: brazĭ piticĭ, găinĭ pitice. Pin [!] ext. Scund, jos, umil: casă pitică. S. m. Est (chitic). Obleț (pește). Adv. A tăcea chitic, a tăcea ca peștele, a nu crîcni, a nu sufla. S. n. Un fel de carne de la pulpa vaciĭ: carne de la chitic. V. bondoc, ghindoc, ghibirdic, pochindoc, popondoc, prichindel. substantiv neutru pitic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pitic

pitic   substantiv masculin și feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pitic piticul
plural pitice piticele
genitiv-dativ singular pitic piticului
plural pitice piticelor
pitic   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pitic piticul piti pitica
plural pitici piticii pitice piticele
genitiv-dativ singular pitic piticului pitice piticei
plural pitici piticilor pitice piticelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z