pitar definitie

credit rapid online ifn

pitár m. (d. pită saŭ vsl. pitarĭ). Vechĭ. Marele pitar, un boĭer de divan care era intendentu oștiĭ saŭ al curțiĭ domneștĭ și care era subordinat [!] jitniceruluĭ; maĭ pe urmă (pitar), boĭer de un rang maĭ mic și fără funcțiune. Azĭ. Est. Făcător saŭ vînzător de pîne [!], brutar. – Pop. chitar. V. boĭer. substantiv masculinpitar

pitár s. m., pl. pitári substantiv masculinpitar

credit rapid online ifn

pitar m. od. 1. mai marele brutar al Curții domnești (subordinat jicnicerului); 2. mai târziu, un rang de boierie: Marele Pitar. [Slav. PITARŬ]. substantiv masculinpitar

PITÁR, pitari, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat boierului însărcinat cu pregătirea și distribuirea pâinii la Curtea domnească și cu îngrijirea caretelor Curții domnești; boier care avea acest titlu. ◊ Mare (sau vel) pitar = boier de Divan însărcinat cu supravegherea brutăriei domnești și care avea în subordine mai mulți pitari. – Pită + suf. -ar. substantiv masculinpitar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipitar

pitar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pitar pitarul
plural pitari pitarii
genitiv-dativ singular pitar pitarului
plural pitari pitarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z