Alege sensul dorit: pitac -substantiv masculin pitac -substantiv neutru pitac -temporar

pitac definitie

pitác (pitáci), s. m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă și var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar și ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca. substantiv masculinpitac

1) pitác și (vechĭ, azĭ în Serbia) petác m. (bg. petak, sîrb. pètak, gologan de 5 banĭ, d. pet, cincĭ; rus. pĕaták, pĭesă de 5 capeicĭ [!]. V. patacă și șaștac). Vechĭ. O monetă [!] austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturacĭ (Ĭorga, Negoț. 222 și 226). Est. Fam. Gologan, ban de aramă saŭ de nichel. Banĭ, parale: are pitacĭ ! V. beșlic și pendar. substantiv masculinpitac

pitac n. Mold. și Tr. gologan de cinci centime: părintele aducând pitaci și colaci din biserică CR. (Și patacă, petac = serb. PETAK (din PET, cinci)]. substantiv masculinpitac

PITÁC2, pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint care a circulat în sec. XVIII și în Țările Române; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă de mică valoare. [Var.: patácă s.f] – Din rus. piatak, sb. petak. substantiv masculinpitac

pitác (pitáce), s. n.1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parțial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîșie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris). substantiv neutrupitac

2) pitác n., pl. e (ngr. pittákion, de unde și vsl. pitakŭ. V. pată). Vechĭ. Scrisoare domnească, decret domnesc. Pin [!] ext. Diplomă de boĭerie. Fig. Privilegiŭ. V. bulă, hrisov, nizam. substantiv neutrupitac

pitac n. od. 1. ordin princiar: felurite pitace domnești OD.; 2. diplomă de nobleță (de rang inferior): pitac de boierie; 3. fig. privilegiu: inimile n’au pitace, n´au ranguri AL. [Gr. mod. PITÁKI]. substantiv neutrupitac

PITÁC1, pitace, s. n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanță, dispoziție. 3. Scrisoare, răvaș. – Din sl. pitakŭ. substantiv neutrupitac

pitac, pitaci s. m. pici, puști. temporarpitac

pitác, -i, s.m. – v. pătac. temporarpitac

pitác1 (monedă) s. m., pl. pitáci temporarpitac

pitác2 (decret, scrisoare) (înv.) s. n., pl. pitáce temporarpitac

pitac n. od. 1. ordin princiar: felurite pitace domnești OD.; 2. diplomă de nobleță (de rang inferior): pitac de boierie; 3. fig. privilegiu: inimile n’au pitace, n´au ranguri AL. [Gr. mod. PITÁKI]. temporarpitac

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipitac

pitac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pitac pitacul
plural pitace pitacele
genitiv-dativ singular pitac pitacului
plural pitace pitacelor
pitac  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pitac pitacul
plural pitace pitacele
genitiv-dativ singular pitac pitacului
plural pitace pitacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z