piscuire definitie

piscuíre (reg.) s. f., g.-d. art. piscuírii substantiv femininpiscuire

PISCUÍRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a piscui și rezultatul ei; piscuit. – V. piscui. substantiv femininpiscuire

píscuĭ și -ĭésc, a v. tr. (vsl. piskati, a cînta din fluĭer, rus. piskatĭ și písknutĭ, a piui, pisk, șuĭerare; sîrb. piska, țipet [!] ascuțit. V. piskoĭ). Mold. Trans. Piuĭ, fac piŭ-piŭ, ca puiĭ cînd îs supt [!] aripile cloșteĭ saŭ și cînd o caută. – Pop. chiscuĭ. verbpiscuĭ

piscuí, piscuiesc, vb. intranz – 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a țipa; a cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subțire. 3. A piui: „Ce din brâie-o piscuit, / Pă mine m-o auzât” (Bilțiu 1990: 195). – Din pisc „cioc de pasăre” (< sl. piskŭ) + -ui. verbpiscui

piscuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. piscuiéște/píscuie, imperf. 3 sg. piscuiá; conj. prez. 3 piscuiáscă/să píscuie verbpiscui

piscuì v. a piui, vorbind de puișorii de pasăre. [V. piscoiu]. verbpiscuì

PISCUÍ, pers. 3 piscuiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre păsări sau despre puii de pasăre) A ciripi, a piui. – Pisc1 + suf. -ui. verbpiscui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipiscuire

piscuire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piscuire piscuirea
plural piscuiri piscuirile
genitiv-dativ singular piscuiri piscuirii
plural piscuiri piscuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z