piscoaie definitie
piscoáie1 (fluier) (reg.) s. f., art. piscoáia, g.-d. art. piscoáiei; pl. piscoáie substantiv femininpiscoaie
piscoáie2/piscói1 (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f./s. m., pl. piscoáie/piscói substantiv femininpiscoaie
PISCOÁIE, (I) piscoaie, s. f., (II) piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om scund. [Var.: (1) piscói s. m.] – Et. nec. substantiv femininpiscoaie
PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie. substantiv femininpiscoaie
piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe. substantiv femininpiscoaĭe
PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi. substantiv neutrupiscoi
piscoiu n. 1. fluier; 2. canal mic la o moară pe unde curge făina în covată. [Slav. PISKŬ, fluier]. substantiv neutrupiscoiu
piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe. substantiv neutrupiscoaĭe
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipiscoaie
| piscoaie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | piscoaie | piscoaia |
| plural | piscoi | piscoile | |
| genitiv-dativ | singular | piscoaie | piscoaiei |
| plural | piscoaie | piscoilor | |