pironi definitie

credit rapid online ifn

pironi, pironesc v. t. (intl.) a aresta, a închide. verb tranzitivpironi

pironí, pironesc, vb. tranz. – A se chinui, a se necăji; a se supăra: „Că io n-am rost să trăiesc / Că numai mă pironesc” (Bilțiu 1990: 348). – Din piron „cui de oțel” (< sl. pironŭ). verb tranzitivpironi

credit rapid online ifn

pironí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pironésc, imperf. 3 sg. pironeá; conj. prez. 3 pironeáscă verb tranzitivpironi

pironì v. 1. a înfige cu piroane; 2. a înțepeni: a pironi ochii în pământ; 3. fig. a fixa: într'însul își pironiseră toate sperările BĂLC. verb tranzitivpironì

PIRONÍ, pironesc, vb. IV. Tranz. 1. Abate, a prinde, a înțepeni, a fixa cu (sau în) piroane. 2. A împiedica pe cineva sau ceva să se miște; a obliga să stea pe loc; a fixa, a imobiliza. 3. A-și fixa, a-și îndrepta, a-și concentra ochii, privirea, atenția, gândul etc. într-o anumită direcție; a aținti. – Din piron. verb tranzitivpironi

pironésc v. tr. (d. piron). Fixez cu piroane (Rar). Fig. Țin fix, țin țeapăn așa în cît [!] să nu se maĭ poată mișca: a pironi pe cineva într´un zid. A-țĭ pironi privirea în cineva, în ceva, a privi fix. – În Munt. vest împiroĭéz. verb tranzitivpironesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipironi

pironi  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)pironi pironire pironit pironind singular plural
pironind pironiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) pironesc (să)pironesc pironeam pironii pironisem
a II-a (tu) pironești (să)pironești pironeai pironiși pironiseși
a III-a (el, ea) pironește (să)pironeai pironea pironi pironise
plural I (noi) pironim (să)pironim pironeam pironirăm pironiserăm
a II-a (voi) pironiți (să)pironiți pironeați pironirăți pironiserăți
a III-a (ei, ele) pironesc (să)pironească pironeau pironi pironiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z