piripisì v. a răsfăța (în basmele muntene): nu știa ce să mai facă, ca s´o piripisească POP. [Gr. mod. PERIPOIOUMAI (aorist peripoiisa), a trata bine]. temporarpiripisì
piripisésc v. tr. (ngr. peri-piúme [aor. peri-piisa], cocolesc. V. poezie). Munt. vest. Fam. Cocolesc, îngrijesc pe cineva cît pot de bine. temporarpiripisesc