PIRATÁ vb. tr. a face piraterie. (< fr. pirater) verb tranzitivpirata
pirata v. t. (pub.) a reproduce și comercializa ilegal (cărți, casete video și audio, programe de calculator). verb tranzitivpirata
PIRATÁ, piratez, vb. I. Tranz. 1. A face piraterie. 2. (Inform.) A accede prin efracție într-un sistem informatic în vederea copierii, modificării sau distrugerii de informații. – Din fr. pirater. verb tranzitivpirata
pirata verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)pirata | piratare | piratat | piratând | singular | plural | ||
piratând | piratați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | piratez | (să)piratez | piratam | piratai | piratasem | |
a II-a (tu) | piratezi | (să)piratezi | piratai | piratași | pirataseși | ||
a III-a (el, ea) | piratează | (să)piratai | pirata | pirată | piratase | ||
plural | I (noi) | piratăm | (să)piratăm | piratam | piratarăm | pirataserăm | |
a II-a (voi) | piratați | (să)piratați | piratați | piratarăți | pirataserăți | ||
a III-a (ei, ele) | piratează | (să)pirateze | piratau | piratară | pirataseră |