pirandă definitie

PIRÁNDĂ, piránde, s. f. ~ 2. Amantă, concubină. (din țig. piranó, pirandó, piraní < pirav- (= a săvârși actul sexual); cf. și caló (țig. sp.) pirandó (= adulter)) substantiv feminin pirandă

pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. substantiv feminin pirandă

pirandă, pirande s. f. (pop.) 1. soție, nevastă (mai ales de țigan) 2. concubină, parteneră stabilă a unui bărbat 3. logodnică 4. țigancă substantiv feminin pirandă

pirándă (pop.) s. f., g.-d. art. pirándei; pl. piránde substantiv feminin pirandă

PIRÁNDĂ, pirande, s. f. (Pop.) Țigancă; nevastă de țigan. – Din țig. pirando. substantiv feminin pirandă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pirandă

pirandă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pirandă piranda
plural pirande pirandele
genitiv-dativ singular pirande pirandei
plural pirande pirandelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z