PIPÉTĂ s.f. Tub de sticlă umflat la mijloc și subțiat la un capăt, care se folosește pentru a lua o cantitate mică dintr-un lichid. [< fr. pipette]. substantiv femininpipetă
PIPÉTĂ s. f. tub de sticlă subțiat la un capăt și cu o pompă de cauciuc la celălalt, pentru a lua și a picura o cantitate mică dintr-un lichid. (< fr. pipette) substantiv femininpipetă
*pipétă f., pl. e (fr. pipette, dim. d. pipe, pipă). Țevușoară de picurat un medicament, picurătoare. substantiv femininpipetă
pipétă s. f., g.-d. art. pipétei; pl. pipéte substantiv femininpipetă
PIPÉTĂ, pipete, s. f. Tub mic de sticlă (gradat), prevăzut cu o pompă de cauciuc, folosit pentru a picura, a lua, a măsura etc. o cantitate mică de lichid; picătoare. ♦ Tub prin care se toarnă un lichid dintr-un vas în altul. – Din fr. pipette. substantiv femininpipetă
pipetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pipetă | pipeta |
plural | pipete | pipetele | |
genitiv-dativ | singular | pipete | pipetei |
plural | pipete | pipetelor |