piperá (a ~) vb., ind. prez. 3 pipereáză verb tranzitivpipera
PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișcă (în unna consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I] – Din piper. verb tranzitivpipera
piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă. verb tranzitivpiperez
piperare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | piperare | piperarea |
plural | piperări | piperările | |
genitiv-dativ | singular | piperări | piperării |
plural | piperări | piperărilor |