pionier definitie

credit rapid online ifn

PIONIÉR s.n. (Tehn.) Banc de lucru ușor transportabil și ușor de montat. [Pron. pi-o-ni-er. / et. incertă]. substantiv masculin și femininpionier

PIONIÉR s.m. și f. 1. Militar dintr-o unitate de geniu care lucrează la terasamente, la minări etc. 2. Persoană care desțelenește și cultivă un ținut virgin, punând bazele unei vieți civilizate în acea regiune. 3. (Fig.) Militant pentru o cauză, pentru o idee nouă, exponent al unei concepții noi; deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 4. (În trecut) Membru al organizației de masă a tineretului școlar care îngloba elevi între 9 și 14 ani și îi educa în spiritul concepției marxist-leniniste. [Pron. pi-o-ni-er. / fr. pionnier, rus. pioner]. substantiv masculin și femininpionier

credit rapid online ifn

PIONIÉR2 s. n. (tehn.) substantiv masculin și femininpionier

PIONIÉR1 I. s. m. f. 1. cel care, făcând parte dintr-un grup de coloniști sau de emigranți, desțelenește și cultivă un ținut virgin. 2. (fig.) deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 3. (în țările cu regim comunist, în România) membru al organizației politice de masă a elevilor între 7 și 14 ani. II. s. m. militar din trupele de geniu, specializate în construcții de terasamente, fortificații, minări etc. (< fr. pionnier, germ. Pionier, /I, 3/ rus. pioner) substantiv masculin și femininpionier

pioniér (pi-o-ni-er) s. m., pl. pioniéri substantiv masculin și femininpionier

*pioniér m. (fr. pionnĭer, d. pion). Soldat întrebuințat la terasamente, podurĭ și mine. Primu cultivator al unor locurĭ inculte: pionieriĭ americanĭ. Fig. Acela care deschide saŭ prepară calea spre știință, civilizațiune, progres. substantiv masculin și femininpionier

pionier m. 1. lucrător întrebuințat într’o armată spre a aplana drumuri, a săpa șanțuri, etc.; 2. fig. cel ce deschide sau prepară calea spre cultură, muncitor asiduu. substantiv masculin și femininpionier

PIONIÉR, -Ă, pionieri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit. ♦ Fig. Deschizător de drumuri noi în știință, în tehnică etc. 2. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc. 3. S. m. și f. (În România; în perioada 1949-1989) Membru al unei organizații de masă a elevilor între 7 și 14 ani. [Pr.: pi-o-ni-er.Var.: (pop.) pionér, -ă subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner. substantiv masculin și femininpionier

pioniéră (pi-o-ni-e-) s. f., g.-d. art. pioniérei; pl. pioniére substantiv masculin și femininpionieră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipionier

pionier  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pionier pionierul pionie pioniera
plural pionieri pionierii pioniere pionierele
genitiv-dativ singular pionier pionierului pioniere pionierei
plural pionieri pionierilor pioniere pionierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z