pilot definitie

PILÓT1 s.m. 1. Conducător al unei aeronave, al unei nave, al unei mașini. ♦ Pilot automat = instalație care comandă automat, în zbor, cârmele unei aeronave pentru a o menține într-o direcție și într-o poziție determinată. 2. Persoană care conduce o navă în locuri în care navigația este anevoioasă. [< fr. pilote, it. pilota]. substantiv masculinpilot

PILÓT2 s.m. Stâlp înfipt în pământ care susține un pod, o clădire etc. [< fr. pilot]. substantiv masculinpilot

PILÓT1 I. s. m. 1. conducător al unei (aero)nave, al unei mașini. ♦ ~ automat = aparatură care menține automat drumul unei (aero)nave. 2. persoană autorizată să conducă nave, trenuri etc. în locuri primejdioase. II. adj. (despre o uzină, o fermă etc.) care servește ca model, drept călăuză. ♦ stație ~ = stație (2) model, etalon; vas ~ = pilotină. (< fr. pilote) substantiv masculinpilot

PILÓT2 s. n. stâlp de fier, de beton armat etc. înfipt în pământ, care susține o construcție. (< fr. pilot) substantiv masculinpilot

pilót s. m., pl. pilóți substantiv masculinpilot

pilot m. cârmaciu. substantiv masculinpilot

pilót (pilóți), s. m. – Stîlp, pilon. Fr. pilotis. Omonim al lui pilot, s. m. (cîrmaci), din fr. pilote. substantiv masculinpilot

1) *pilót m. (ngr. pilótos, d. it. pilóto și pilóta [vit. pedotto, d. vgr. pedón, cîrmă], de unde și fr. pilote. V. pidalion). Cîrmacĭ‫‬, acela care îndreaptă mersu unuĭ bastiment. substantiv masculinpilot

2) *pilót m. (fr. pilot, d. pile, pilă, coloană). Grindă bătută vertical în pămînt cu titanu la construcțiunile făcute în apă saŭ în teren apos. substantiv masculinpilot

PILÓT2, piloți, s. m. Stâlp de lemn, de oțel sau de beton (armat), fixat în pământ (vertical sau înclinat) pentru a transmite la stratele de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul; stâlp de susținere. – Din fr. pilot. substantiv masculinpilot

PILÓT1, piloți, s. m. 1. Persoană calificată care conduce o aeronavă. 2. Persoană specializată care dirijează un convoi de vehicule sau o navă în condiții speciale. 3. (În sintagmele) Pilot automat = instalație automată de comandă a unei aeronave care servește la menținerea unui regim de zbor sau la executarea unor manevre. Stație-pilot = instalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie. Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele ei. – Din fr. pilote. substantiv masculinpilot

*prográm-pilót s. n., pl. prográme-pilót substantiv masculinprogram-pilot

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipilot

pilot  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pilot pilotul
plural piloți piloții
genitiv-dativ singular pilot pilotului
plural piloți piloților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z