PILÓN s.m. 1. Stâlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stâlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stâlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon]. substantiv masculinpilon
PILÓN s. m. 1. stâlp puternic de susținere a unei construcții sau a unei părți a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau monument. ◊ element ornamental în formă de stâlp prismatic la intrarea într-un parc, într-o expoziție etc. 3. stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. (< fr. pylône) substantiv masculinpilon
PILÓN, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții. + Element decorativ în formă de stâlp prismatic, așezat la capătul unui pod (de o parte și de alta), la intrarea într-o expoziție etc. 2. Construcție masivă la monumente sau la temple, de o parte și de alta a intrării. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatorilor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylône. substantiv masculinpilon
*pilón n., pl. oane (vgr. pylón, -ônos, d. pýle, poartă). Arh. Portal gigantic. substantiv neutrupilon
PILÓN s.m. 1. Stâlp puternic de susținere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Construcție masivă de o parte și de alta a intrării unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental în formă de stâlp, așezat la capătul unui pod, la intrarea într-o expoziție, într-un parc etc. 3. Stâlp care susține o linie electrică aeriană, o antenă electromagnetică etc. ◊ Pilon de antenă = stâlp pe care este montată o antenă de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylône, it. pilone, cf. gr. pylon]. substantiv neutrupilon
pilon n. Arhit. 1. mare portal de templu egiptean: mii de peristile, gigantice piloane NAUM; 2. motiv decorativ, în formă de stâlpi, la intrarea unui pod sau a unei alee. substantiv neutrupilon
pilón s. m., pl. pilóni temporarpilon
pilon substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Pilon | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |
pilon substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Pilon | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |