pihotă definitie

píotă f., pl. e (maĭ vechĭ pihotă, d. vsl. bg. pĭehota, rus. pĭehóta, rut. pihóta, pol. pĭechota. Cp. cu liotă). Azĭ. Iron. Pifă, pedestrime, infanterie. substantiv femininpiotă

píhotă (píhote), s. f. – Infanterie. – Var. piotă. Rus., ceh. pechota, pol. piechota (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 254; Conev 122). Probabil cuvînt identic cu pifă, s. f. (infanterie), der. pifan, s. m. (infanterist), cu schimbarea lui hf, ca vîrf, praf etc. (după Iordan, BF, IV, 188, din pif, interj. care imită zgomotul de împușcătură). – Der. pi(h)otaș, s. m. (infanterist). substantiv femininpihotă

píhotă, V. piotă. substantiv femininpihotă

píhotă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. píhotei; pl. píhote substantiv femininpihotă

pihotă f. Mold. pedestrime (învechit). [Rus. PĬEHOTA]. substantiv femininpihotă

PÍHOTĂ, pihote, s. f. (înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota. substantiv femininpihotă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipihotă

pihotă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pihotă pihota
plural pihote pihotele
genitiv-dativ singular pihote pihotei
plural pihote pihotelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z