piftie definitie

a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare. substantiv femininaface

piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt. substantiv femininpiftie

piftíe f. (ngr. pikti, pop. pihti, piftie, d. piktós [vgr. pektós], închegat [V. împing], de unde și pers. pihti, turc. pyhty, puhti, bg. pihtiĭa, sîrb. piktije). Munt. Răciturĭ, gelatină de carne. – În Cov. și píftie (pop. chíftĭe). V. cotoroage, chistosele, rasol, condrină. substantiv femininpiftie

piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile substantiv femininpiftie

piftie f. 1. răcitură din picioare de vițel: moale ca piftia; 2. fig. ceva moale (om, lucru). [Gr. mod.]. substantiv femininpiftie

PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din came, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti. substantiv femininpiftie