pĭezíș, -ă adj. (d. pĭez). Vest. Oblic. Adv. În mod oblic. – În est peziș. adjectiv pĭeziș
piezíș adj. m., pl. piezíși; f. piezíșă, art. piezíșa, pl. piezíșe adjectiv pieziș
pieziș adv. 1. oblic; 2. fig. pe de lături. [V. piez]. adjectiv pieziș
PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez2 + suf. -iș. adjectiv pieziș
pieziș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pieziș | piezișul | piezișă | piezișa |
plural | pieziși | piezișii | piezișe | piezișele | |
genitiv-dativ | singular | pieziș | piezișului | piezișe | piezișei |
plural | pieziși | piezișilor | piezișe | piezișelor |