1) pĭérsic, -ă, -íŭ V. persic, -ă, -íŭ. adjectiv pĭersic
persicíŭ (est) și pĭersicíŭ (vest), -íe adj. (d. persică). De coloarea [!] persiciiĭ, roș bătînd în violet. adjectiv persiciŭ
piersicíu (rar) adj. m., f. piersicíe; pl. m. și f. piersicíi adjectiv piersiciu
PIERSICÍU, -ÍE, piersicii, adj. (Rar) De culoarea piersicii. [Var.: (reg.) piersăcíu, -íe adj.] – Piersică + suf. -iu. adjectiv piersiciu
piersiciu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | piersiciu | piersiciul | piersicie | piersicia |
plural | piersicii | piersiciii | piersicii | piersiciile | |
genitiv-dativ | singular | piersiciu | piersiciului | piersicii | piersiciei |
plural | piersicii | piersiciilor | piersicii | piersiciilor |