pierdere definitie

per- și pĭérdere f. Acțiunea de a perde: perderea averiĭ, perderea uneĭ bătăliĭ. Pagubă, rezultatu acțiuniĭ de a perde: o mare perdere, perdere de timp. substantiv femininper

piérdere s. f., g.-d. art. piérderii; pl. piérderi substantiv femininpierdere

pierdere f. acțiunea de a pierde și rezultatul ei: 1. privațiune de un lucru posedat: pierderea averii; 2. neizbândă: pierderea unei bătălii; 3. pagubă în joc: o pierdere însemnată; 4. fig. întrebuințarea rea: pierdere de timp. substantiv femininpierdere

PIÉRDERE, pierderi, s. f. Faptul de a (se) pierde. ♦ Pagubă (materială) cu care se soldează o activitate economică; diferența cu care cheltuielile depășesc veniturile. ◊ Loc. adv. În pierdere = fără câștig, cu deficit. ♦ (La pl.) Pagubă de vieți omenești. ♦ (Tehn.) Diferență dintre cantitatea de material, de forță etc. introdusă într-un sistem tehnic și cantitatea folosită în mod util. ♦ Înfrângere, insucces (în luptă, la jocuri, în competiții sportive). – V. pierde. substantiv femininpierdere

perd (est) și pĭerd (vest), perdút, a pérde v. tr. (lat. pĕr-do, pér-dere, it. pérdere, sp. pg. perder, pv. fr. cat. perdre.Să peardă [est], pĭerd și pĭerz, să pĭardă și să pĭarză [vest]. V. ascund, cred, vînd). Încetez de a maĭ avea fiind-că mĭ-a răpit soarta orĭ n´am știut să păstrez: a perde părințiĭ, averea, vederea, dințiĭ, un picĭor, rangu, funcțiunea, iluziunile. Îmĭ cade din buzunar și nu găsesc: am perdut punga în pĭață. Rătăcesc: țăranca perduse copilu pin [!] oraș. Îs învins, nu cîștig: a perde un rămășag, un proces, o bătălie, niște banĭ la cărțĭ. Ruinez, nimicesc: vorba asta l-a perdut. Nimicesc, daŭ de gol: vorba asta l-a perdut. Corup: reaŭa societate perde tinerimea. Avortez. Dezonorez: calomnia poate perde un om. Consum, întrebuințez: mașina asta perde multă apă, am perdut mult timp cu scrisu, a perde timpu (a perde timpu fără folos). Scap, nu apuc: a perde trenu, ocaziunea, chilipiru. Nu maĭ văd, nu maĭ știŭ unde-ĭ: a perde drumu, direcțiunea. Mă las de: a perde un obiceĭ, un gust. V. refl. Mă sting, mor: îl vedem că se perde. Mă rătăcesc: copiiĭ s´aŭ perdut în pădure. Dispar ascunzîndu-mă: hoțu se perdu în mulțime. Dispar, nu mă maĭ văd din cauza distanțeĭ: corabia se perdu în zare.înec: mulțĭ oamenĭ și corăbiĭ s´aŭ perdut acolo. Mă ruinez. Mă compromit. Mă corup. Mă emoționez, nu maĭ știŭ ce fac, îmĭ perd capu: el se perdu (cu firea) cînd văzu privirile tuturor ațintite spre el. Îmĭ perd capu (saŭ sărita), nu maĭ raționez, mă emoționez saŭ mă înfuriĭ. Perd firu (saŭ șiru) vorbeĭ, uĭt șiru vorbeĭ. Perd din vedere, 1. nu maĭ văd ceva, 2. uĭt, omit. Perd terenu, îs forțat să mă retrag. Perd răsuflarea, gîfîĭ neputînd trage atîta aer cît îmĭ trebuĭe. verb tranzitivperd

pĭerd, V. perd. verb tranzitivpĭerd

pĭerz, pĭerzáre, V. perd-. verb tranzitivpĭerz

pĭardă, pĭárză, V. perd, pĭerd. verb tranzitivpĭardă

piérde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pierd, 2 sg. pierzi, 1 pl. piérdem; conj. prez. 3 să piárdă; ger. pierzấnd; part. pierdút verb tranzitivpierde

piérde-váră s. m. și f., g.-d. lui piérde-váră; pl. piérde-váră verb tranzitivpierde

PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ◊ Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. ◊ Expr. A(-i) pierde (cuiva) urma = a nu mai ști unde se află, unde poate fi găsit. A-și pierde (sau, refl., a i se pierde) urma (ori urmele) = a nu mai putea fi găsit; a dispărea. ♦ Refl. A se rătăci de grupul în care se afla. 3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de ceva, a se cufunda în... 4. Refl. Fig. A fi cuprins, copleșit de un sentiment de o emoție; a nu mai ști ce să facă. II. Tranz.A fi deposedat de..., a rămâne fără..., a nu mai avea; spec. a irosi, a risipi. ◊ Expr. A pierde din mână = a scăpa un prilej favorabil. A pierde pământul de sub picioare = a) a nu-și mai putea păstra echilibrul din cauza unei proaste stări fizice, a unui pas greșit etc.; b) a fi pe punctul de a pierde o anumită situație materială sau socială. A-și pierde viața = a muri; a fi omorât. A-și pierde cunoștința (sau simțirea) = a leșina. A-și pierde cumpătul (sau răbdarea) = a nu se mai putea stăpâni, a se enerva. ♦ A rămâne fără o parte a corpului, fără un organ, fără o facultate fizică sau intelectuală, a nu se mai putea folosi de o parte a corpului, de o facultate. ◊ Expr. A pierde sânge = a avea hemoragie. A pierde laptele = (despre femelele unor mamifere) a le scădea sau a le înceta secreția laptelui (într-o perioadă când aceasta ar trebui să fie normală). A-și pierde mințile = a înnebuni. ♦ (Despre plante) A i se urca (și a-i cădea) frunzele, rodul etc. 2. (Pop.; despre femei) A avorta. 3. A fi lipsit (pentru totdeauna) de o ființă dragă; a rupe relațiile (de prietenie) cu cineva, a fi părăsit. 4. A fi învins într-un război, într-o întrecere; a nu câștiga un proces etc. 5. A sosi prea târziu, a nu ajunge sau a nu face ceva la timp. 6. A folosi timpul în mod nerațional, irosindu-l sau profitând insuficient de el. ◊ Expr. Fără a (mai) pierde vremea = imediat, repede, neîntârziat. Compus: pierde-vară s. m. și f. = om care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost. III. 1. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A muri. ♦ Tranz. și refl. A(-și) cauza un mare rău, neajuns etc.; a pune sau a se afla într-o situație extrem de grea. 2. Tranz. (înv. și pop.) A distruge, a nimici (popoare, țări, așezări, bunuri materiale etc.). 3. Tranz. (Pop.) A face să dispară, să piară; p. ext. a compromite. 4. Refl. A ieși din câmpul vizual, a nu se mai vedea; a dispărea. ♦ Fig. A trece neobservat, neluat în considerație. ♦ Tranz. A nu mai putea urmări cu privirea pe cineva sau ceva, a nu mai vedea. ◊ Expr. A pierde (pe cineva) din ochi = a iubi foarte mult. 5. Refl. (Despre sunete, voci, zgomote) A-și diminua treptat intensitatea, a deveni din ce în ce mai slab; a se stinge. – Lat. perdere. verb tranzitivpierde

piérde (piérd, pierdút), vb.1. A rămîne fără, a nu mai avea. – 2. A risipi, a irosi. – 3. A se rătăci. – 4. A distruge, a extermina. – 5. A duce la pierzanie. – 6. A fi înfrînt. – 7. A avorta. – 8. (Refl.) A fi năucit, cuprins de emoție. – Var. înv. piarde. Mr. cherdu, chiardire, megl. perd, peardiri, istr. pierd. Lat. pĕrdĕre (Pușcariu 1314; Candrea-Dens., 1385; REW 6403), cf. it. perdere, prov., fr., cat. perdre, sp., port. perder.Der. pierzare (var. pierzanie), s. f. (moarte năprasnică); pierzător, adj. (nimicitor); răspiarde, vb. (a duce la pieire), sec. XVII, înv.; pierde-vară, s. m. (vagabond, golan). verb tranzitivpierde

pierde v. (activ) 1. a nu mai avea, a înceta de a mai avea: a pierde averea; 2. a fi despărțit prin moarte sau altmintrelea de o persoană scumpă: a pierde pe un frate; 3. a rătăci: a-și pierde punga; 4. a suferi un neajuns: a pierdut procesul; 5. fig. a nu întrebuința cu folos: a-și pierde timpul; 6. a cauza peirea, ruina: ambițiunea l´a pierdut. ║ (neutru) 1. a nu mai ști unde se află: simțind că se pierde cu firea ISP.; 2. a dispare: a se pierde în mulțime; 3. a se ruina, a se compromite; 4. a muri: a se pierde de dragoste ISP. [Lat. PERDERE]. verb tranzitivpierde

perde-vară m. gen. al luĭ. Omu care-șĭ perde timpu în zadar: niște perde-vară. S´ar putea zice și f. o perde-vară, dar numaĭ la nom. și ac. verb tranzitivperdevară

pierdevară m. cel ce-și pierde timpul cu nimicuri. verb tranzitivpierdevară

unde a dus mutu’ iapa / și-a înțărcat dracul copiii / și-a pierdut dracul potcoavele expr. la mare depărtare, foarte departe; la capătul pământului. verb tranzitivundeadusmutu

a pierde firul expr. a nu urmări cu atenție (o discuție, un film, o conferință etc.). verb tranzitivapierdefirul

a pierde partida expr. a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec. verb tranzitivapierdepartida

a-și pierde busola expr. 1. a fi descumpănit / încurcat / nedumerit. 2. a-și pierde calmul. 3. a-și pierde autocontrolul; a pierde simțul măsurii. verb tranzitivașipierdebusola

a-și pierde rostul expr. a deveni inutil. verb tranzitivașipierderostul

a-și pierde mințile expr. a înnebuni. verb tranzitivașipierdemințile

a pierde din vedere expr. a uita; a omite involuntar. verb tranzitivapierdedinvedere

a-și pierde compasul expr. a pierde simțul măsurii. verb tranzitivașipierdecompasul

a-și pierde lefteria expr. a-și pierde reputația de om cinstit față de cineva; a-și pierde creditul moral față de cineva. verb tranzitivașipierdelefteria

A-ȘI PIERDE VIGOAREA a nu-l mai ține balamalele (pe cineva), a nu-l ține cureaua, a se zaharisi. verb tranzitivașipierdevigoarea

a nu pierde din ochi pe cineva expr. a îndrăgi foarte tare pe cineva. verb tranzitivanupierdedinochipecineva

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipierdere

pierdere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pierdere pierderea
plural pierderi pierderile
genitiv-dativ singular pierderi pierderii
plural pierderi pierderilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z