pep- și pĭeptíș adv. În pept, la pept: a izbi peptiș. Aproape de vertical saŭ greŭ de suit: drumu suĭa peptiș. adjectivpep
pieptíș2 adv. adjectivpieptiș
pieptiș adv. piept la piept: dă pieptiș AL. adjectivpieptiș
PIEPTÍȘ, -Ă, (1, 4) pieptiși, -e, adj., (2, 3, 5) adv. 1. Adj. Care are pantă repede, abruptă, greu de urcat. 2. Adv. De-a dreptul (în sus), drept în sus sau înainte; direct. 3. Adv. Față în față (aproape ciocnindu-se), piept în piept. 4. Adj. (Despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin înfruntare directă între combatanți, corp la corp, direct. 5. Fig. Cu curaj, fără teamă, pe față. – Piept + suf. -iș. adjectivpieptiș
pieptiș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | pieptiș | pieptișul | pieptișă | pieptișa |
plural | pieptiși | pieptișii | pieptișe | pieptișele | |
genitiv-dativ | singular | pieptiș | pieptișului | pieptișe | pieptișei |
plural | pieptiși | pieptișilor | pieptișe | pieptișelor |