pieptar definitie

peptár (est) și pĭeptár (vest) n., pl. e (d. pept). Îmbrăcăminte care acopere [!] numaĭ peptu (cum ar fi un cojoc scurt, o bondă). Pestelcă care acopere și peptu, cum poartă copiiĭ și alțiĭ. Chĭurasă, platoșă. substantiv neutrupeptar

pieptár, -e, s.f. – Piesă de port tradițională al femeilor, scurtă până la brâu, fără mâneci, din piele, cu blană înăuntru. Se brodează pe toată suprafața cu ornamente florale. Broderia se face cu lână, în culori vii, între care predomină roșul. Broderia este presărată cu ținte metalice (Bănățeanu 1965: 122). – Din piept (< lat. pectus) + -ar. substantiv neutrupieptar

pieptár (pop.) s. n., pl. pieptáre substantiv neutrupieptar

pieptar n. 1. haină fără mâneci ce acopere pieptul și spatele; 2. platoșă: pieptar de fier; 3. partea dela piept din hamutul calului. substantiv neutrupieptar

PIEPTÁR, pieptare, s. n. (Pop.) 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fară mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar. substantiv neutrupieptar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipieptar

pieptar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pieptar pieptarul
plural pieptare pieptarele
genitiv-dativ singular pieptar pieptarului
plural pieptare pieptarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z