piedin definitie

piédin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeală nețesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pĕdĭnus, de la pĕdem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Pușcariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pédinu. Alb. pedim pare să provină din rom. (Jokl, RF, II, 246). substantiv neutru piedin

pĭédin n., pl. e (alb. pedim, cĭucure, saŭ lat. *pĕdinus, d. pes, pĕdis, picĭor). Vest. Frîmbie, uriĭoc, fire rămase nețesute la capătu uneĭ stofe. substantiv neutru pĭedin

piédin (pie-) s. n., pl. piédine substantiv neutru piedin

PIÉDIN, piedine, s. n. Totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze, care rămân nețesute și se taie când pânza este scoasă de pe războiul de țesut. – Lat. *pedinus. substantiv neutru piedin

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului piedin

piedin   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular piedin piedinul
plural piedine piedinele
genitiv-dativ singular piedin piedinului
plural piedine piedinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z