PICURÚȘ, picurușuri, s. n. Diminutiv al lui picur. substantiv neutrupicuruș
picuruș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | picuruș | picurușul |
plural | picurușuri | picurușurile | |
genitiv-dativ | singular | picuruș | picurușului |
plural | picurușuri | picurușurilor |