picur definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepicur
- Vezi aici mai multe rimepicur
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucur
1) pícur n. fără pl. Rar. Poet. Picurare (maĭ ales vorbind de sunete, care „cad” ca și picăturile). substantiv masculinpicur
pícur (picătură) (reg.) s. m., pl. pícuri substantiv masculinpicur
PÍCUR, picuri, s. m. Pic1 (II 1). – Sg. refăcut după picuri (pl. lui pic1). substantiv masculinpicur
2) pícur, a -á v. intr. (d. pícur, a pica). Cad picătură cu picătură: apa picură de pe streșină. Pirotesc, picotesc, moțăĭ: copilu picura de somn. (V. ațipesc). V. impers. Picură, burează, ploŭă puțin. V. tr. Torn picătură cu picătură, pic, torn foarte puțin: ĭa picură-mĭ puțin rom în ceaĭ, toarnă cerneală în călimară și ĭa sama [!] să nu picurĭ pe masă ! verb tranzitivpicur
picurá (a ~) vb., ind. prez. 3 pícură verb tranzitivpicura
picurà v. 1. a curge picătură cu picătură: cerul picură sau varsă șiroaie de ploaie OD.; 2. Mold. a cădea de oboseală: de somn să picuri EM.; 3. fig. a vibra: peste farmecul naturei dulce-i picură ghitara EM. [Derivat din picà]. verb tranzitivpicurà
PICURÁ, pícur, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face, a lăsa să cadă în picături. 4 Intranz. impers. A ploua ușor, cu stropi rari. 2. Intranz. Fig. A răsuna, a vibra (încet); a picui. 3. Intranz. (înv. și reg.; de obicei cu determinările „de somn”, „din picioare”) A moțăi, a picoti. – Din picur. verb tranzitivpicura
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipicur
| picur substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | picur | picurul |
| plural | picuri | picurii | |
| genitiv-dativ | singular | picur | picurului |
| plural | picuri | picurilor | |