PÍCUP s.n. 1. Doză electromagnetică pentru reproducerea electrică a discurilor, atașată unui patefon. 2. Patefon electric care, pus în legătură cu un amplificator și cu un difuzor de radio, poate transmite sunetele înregistrate pe discuri; electrofon. [Pl. -uri, scris și pick-up. / < engl. pick-up]. substantiv neutrupicup
picup substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | picup | picupul |
plural | picupuri | picupurile | |
genitiv-dativ | singular | picup | picupului |
plural | picupuri | picupurilor |