PÍCTOR s.m. Artist plastic care se ocupă cu pictura. ♦ (Fig.) Scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. [< lat. pictor]. substantiv masculinpictor
PÍCTOR s. m. artist plastic care se ocupă cu pictura. ◊ (p. anal.) scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. (< lat. pictor) substantiv masculinpictor
*píctor m. (lat. píctor, -óris). Artist care pictează. Fig. (Rar). Acela care reprezentă [!] saŭ depinge (descrie) bine persoanele și caracterele lor: pictor de obiceĭuri. – Fem. -reásă, pl. ese. V. zugrav. substantiv masculinpictor
píctor s. m., pl. píctori substantiv masculinpictor
pictor m. 1. cel ce pictează; 2. fig. cel ce reprezintă prin scris sau prin viul graiu sentimentul sufletului: poeții cei mari sunt pictori mari. substantiv masculinpictor
PÍCTOR, pictori, s. m. Artist plastic care se ocupă cu pictura (1). ♦ Fig. Scriitor care descrie sugestiv fizicul și caracterul personajelor, scene din viață, din natură etc. – Din lat. pictor. substantiv masculinpictor
pictor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | pictor | pictorul |
plural | pictori | pictorii | |
genitiv-dativ | singular | pictor | pictorului |
plural | pictori | pictorilor |